Tradiții uitate și obiceiuri străvechi prilejuite de Sărbătorile de iarnă

0
2371

Sărbătorile de iarnă aduc cu ele magia Nasterii Domnului a sfarsitului si inceputului de an, a mortii si vietii. Tradiţia românească nealterată se mai păstrează în multe regiuni ale Olteniei. 


Astfel, porcul este sacrificat cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Încă de dimineaţă, sătenii îşi pregătesc cele necesare pentru tăierea şi pregătirea preparatelor din carne de porc. Deşi e agitaţie mare, cei mai fericiţi sunt copiii, căci ei vor fi urcaţi pe porcul gata pârlit şi curăţat, pentru a fi voioşi tot anul.

În unele sate, ei sunt însemnaţi, pe frunte, cu sângele animalului, în semnul crucii, pentru a fi feriţi de boli de-a lungul anului următor. Chiar înainte de se începe lucrul, animalul sacrificat este însemnat cu o tăietură în formă de cruce la frunte şi pe spate, zicându-se: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”. Preparatele din carne de porc cunosc o mare diversitate de la o zonă la alta, atât ca denumire, dar şi ca mod de preparare.

Adunatul gunoaielor: este un ritual ce se practica chiar in ziua de Craciun. Cei ai casei merg prin curte si aduna toate gunoaiele, in credinta ca gospodaria va avea pui multi, iar femeile se așează pe vine, asa cum vor sta cloștele pe oua, in anul urmator.

Oltenia, oaza ritualurilor vrajitoresti
Scormonitul in foc este un obicei care se practica in mai toata Oltenia. In ajunul Craciunului, se vrajeste la foc. Orice membru al familiei, indiferent de varsta sau sex, da cu joarda in foc si zice: „Buna dimineata lui Ajun/Ca-i mai buna a lui Craciun/ Intr-un ceas bun/Oile lanoase/Vacile laptoase/Cai incuratori/Oameni sanatosi. Sa se faca bucatele porumbul, graul. La sfarsit, nuiaua se arunca in foc. Cei care vin in vizita in casa trebuie sa aiba o bucata de lemn in m&acir c;na, sa stea pe scaun la gura sobei, iar cand arunca scandura in foc spune: „Pui, rate, atatea buti de vin“

În multe sate româneşti, în seara de Crăciun se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru a le feri de duhurile necurate. Usturoiul se pune între coarne, pe frunte, pe spate, făcându-li-se vitelor semnul sfintei crucii. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri.

Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom aşa: „Măr (păr, prun, etc.), astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. După ce au fost pregătiţi, colacii se împart în dimineaţa zilei de Crăciun, înainte de plecarea la biserică. Cea mai vârstnică din casă ia un colac, o lumânare şi o „colindă”, zahăr, bomboane, nuci şi dă pomană membrilor familiei, numind câte un înaintaş trecut la Domnul. Apoi, cei mici pleacă la colindat, iar cei mari la biserică.

Fiind mare sărbătoare de Crăciun, în anumite localităţi, vinul nu se bea cu orice pahar, ci cu „paharul de zile mari”. Este de reperat expresia derivată din obicei: „Daţi-mi paharul Crăciunului”. Acest pahar se dă mai întâi preotului când vine cu Crăciunul (icoana Naşterii Domnului), apoi beau şi oaspeţii. Paharul este ornamentat cu desene, reprezentând pâinea şi viţa de vie.

Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie pentru toată lumea, poate singura perioada din an când familii intregi se reunesc si petrec la gura sobei, cu un pahar de vin fiert si bucatele tradiotionale romanesti. 

Echipa CRAIOVA CETATEA BĂNIEI vă urează un CRĂCIUN FERICIT !


Facebook Comments

LEAVE A REPLY